Discutiile despre remanierea guvernamentala sunt simple frectii la un picior de lemn. O nesfarsita gargara menita sa sugereze oamenilor ca “acolo sus” se lucreaza, ca ministrii sunt monitorizati. Ca membrii cabinetului primesc note precum prichindeii la scoala, iar severul diriginte Boc ii verifica in fiecare dimineata de la unghii la igiena urechilor. In realitate, Boc a scapat de mult clasa din maini si e si ridiculizat pe deasupra.

Schimbarile de Executiv sunt o mana cereasca pentru cativa guralivi din presa, dar si pentru vesnicii gura-casca, ce mai cred ca politicienii se sacrifica pentru natiune.

Si in perioada interbelica lucrurile se petreceau la fel. Jurnalistii stateau cu sufletul la gura sa afle daca exista o criza ministeriala. Sunau surse, se uitau in gura oricarui membru al Opozitiei care declara ritos: “Pica, sigur pica! Am informatii ca Rex (Regele - n.r.) nu-i mai vrea”.

De o sinceritate dezarmanta a fost Constantin Argetoianu, considerat cel mai cinic politician al vremii. Hartuit de jurnalisti despre caderea Consiliului de Ministri - caci aceasta era denumirea de atunci a guvernului -, Argetoianu a raspuns: “Stati linistiti! Unde mai gaseste Majestatea Sa niste lichele ca noi?!”. Un raspuns valabil si astazi, doar ca nu mai avem Rege!

Argetoianu a ramas sarcastic pana la capat. Intrebat de profesie la procesul intentat de comunisti, acesta a raspuns: “Fost si viitor ministru”. Si in prezent ministrii se cred vesnici si indispensabili!