Razvan Exarhu: „In mare, lumea moderna ne trateaza ca pe niste batranici numai bune de trecut strada cu forta”. Iti spunem noi ca o sa te simti extraordinar vizavi, mamaie, matale nici nu-ti dai seama. Noroc cu noi, ca te-am ars cu tigara ca sa te lasi de fumat, ca altfel puteai sa te imbolnavesti. Pe scurt, pentru cei care au fost neatenti, a inceput din septembrie 2009 marea retragere de pe piata a becurilor cu incandescenta.

In Europa, termenul de evacuare e 2012, dar cum la noi e lumina asta frumoasa tot timpul si e cald de trebuie sa-l chemi pe Al Gore sa-ti arunce niste zapada in casa pentru a te bucura un pic de iarna, au bagat putina viteza. Asa ca becul cu filament a ajuns un fel de delicatesa pentru initiati, un echivalent al carnatului de Plescoi pe zona de dulie si fasung.

Asa cum si fumatorii vor ajunge un fel de sectanti, ca si cititorii de carti sau ziare tiparite, poate ca si amatorii de becuri pe stil vechi vor trebui sa se retraga in rezervatii. Stiu un loc in Bucuresti de unde se pot cumpara discuri vinil si unde chiar poti gusta din deliciile unei forme nevinovate si cool de clandestinitate.

Fie vorba intre noi, sunetul e mai bun decat cel al cdurilor, dar nu asta conteaza, evident. Kestia e ca tot mai multi prieteni imi spun cam o data pe saptamana ca au gasit becuri de 100 W. Am luat 20, 40, cate aveau, as fi luat si mai multe si mi-a parut rau ca stocul era asa de mic. Becuri din alea bune, cu wolfram, filament si tot ce trebuie ca sa fie lumina normala in casa si ca sa nu fie nevoie sa arunci toate lampile vechi.

E pacat ca Uniunea Europeana nu incurajeaza taranii sa produca redbull si becuri de casa, facute cum se faceau in vremurile bune, cu wolfram din curte, curat, proaspat smuls si facut filament de bunicii care astfel se pot reintegra social si economic in noua debandada mondiala.

Am ridicat aceasta mica problema pe blog, dupa a nu stiu cata conversatie cu un prieten care gasise becuri, si am primit niste reactii care m-au convins ca spiritul de enclava a fost asimilat deja. Adnana spune: Si dupa aia o sa ne acuze de posesie ilegala de W, sau cum? Iar Cristi a sesizat perfect dimensiunea orwelliana a fenomenului: Nu va speriati, becurile nu vor disparea, vor trece doar in ilegalitate ca si drogurile. Pretul va creste putin, o sa apara traficantii de wolfram, psihologii o sa inventeze o noua eticheta, „dependentii de filament” sau ceva de genu si vor aparea centre de dezintoxicare unde o sa te oblige sa privesti ore in sir in becuri economice pana te lecuiesti. Nu vom mai spune, „hai, draga mea, sa bagam un joint pe ascuns”, va fi „hai sa ne iubim la un filament mic pe ascuns”.Instalati-va de pe acum draperii groase, sa va fereasca de vecinele care adera la moda green.

A intervenit si un spirit modern, semi-ironic: io's convins ca blogarii de pe la 1800 militau, asisderea, pentru pastrarea iluminatului cu lampi pe baza de petrol (lampant, evident) deoarece lumina asta ilectrica strica ochii. Si Lizzie: Sloganul (titlul, adica) are iz de situatie aievea! Iar becurile, chiar daca iei warm white, tot sunt ciudatele. Acelea no name, in schimb, in afara de faptul ca-s chioare, ca pe vremea Impuscatului, dau si o frumoasa nuanta cadaverica tenului persoanei de langa.

Nu cred ca e ceva gresit in a avea pasiuni de nisa. Dar suna cel putin comic, daca nu tragic, sa ajungi sa trafichezi becuri in plina libertate si etcetera, ca in vremurile de aur ale dictaturii. Poate ca asta e ultima statie a rafinamentului, sa practici gesturi normale, cu aerul unei conspiratii, pentru care oricare vecin s-ar putea indreptatit sa cheme politia. E misto, de fapt.

Militia te putea lua pentru ca nu-ti tundeai parul in comunism, politia vine sa te inhate in elvetianism pentru ca nu-ti tunzi gazonul. Suntem foarte aproape de momentul in care pompierii vor fi cei care aprind si nu sting focul, ca in SF-urile clasice. Si va aparea un lant de frizerii - La cantareata cheala. Iar daca va arde buza dupa filament, va recomand ultima resursa de Wolfram: Buzesti cu Calea Grivitei, Philips,100 W. Tatuaje cu W se pot face in zona. Si sa nu uit, ca de obicei, cand vine vorba despre salvatori nechemati: Huooo!