Un baietel de zece ani, bolnav de leucemie si internat intr-un spital, afla ca mai are de trait fix 12 zile. Asistenta care-l ingrijeste il convinge sa se joace de-a viata: sa traiasca cate zece ani intr-o zi, recuperand ceea ce Dumnezeu decide sa-i ia odata cu diagnosticul crunt pus de “boul” de doctor Dusseldorf. Aceasta este povestea din Oscar si Tanti Roz, piesa care a avut avanpremiera la Teatrul Bulandra din Bucuresti, la sfarsitul saptamanii trecute. Un spectacol de teatru de doua ore care iti aminteste ca in orice clipa poti sa nu mai fii.

Pe scena, baietelul Oscar este jucat de actorul Marius Manole, iar Tanti Roz, asistenta cu varsta formata din 13 cifre, fosta luptatoare de wrestling, de Oana Pellea. Alaturi de cei doi, in piesa regizata de Chris Simion, dupa textul lui Eric Emmanuell Schmitt, mai joaca Antoaneta Cojocaru (Peggy Blue) si Cristina Casian (Bacon).

Regizoarea piesei de la Bulandra – care are urmatoarele reprezentatii pe 21, 23, 24 si 25 martie si premiera oficiala pe 10 aprilie – a vorbit pentru evz.ro despre mesajul spectacolul, importanta lui Tanti Roz in sectiile de oncologie din Romania si munca de patru luni la spectacolul care-l readuce in atentia publicului pe tanarul actor Marius Manole, revelatia noului val de artisti.


evz.ro: Care este mesajul din "Oscar si Tanti Roz"? De ce sa mergi la un astfel de spectacol?
Chris Simion: Mesajul este dat chiar de o replica din spectacol - "Priveste lumea in fiecare zi, ca si cand ai vedea-o pentru intaia oara". In ultimele lui 12 zile de viata, Oscar, un baietel de zece ani, iti intinde mana si te invata sa mori si sa traiesti in acelasi timp cu el, sa traversezi existenta de la frica la impacare impreuna cu el, de la necredinta in Dumnezeu la revelatie, de la lacrima la zambet, de la bezna la lumina.
 
Credeti ca spectatorul grabit de astazi, stresat de criza, care munceste peste program de frica sa nu-si piarda locul de munca, mai poate fi compatibil cu un piesa atat de profunda?
Da. Omul, oricat de grabit si de stresat a devenit, are nevoie de emotie, de suflet, de adevar, ca de aer. Traieste suficient intr-o lume falsa, tocmai de aceea simte nevoia acuta de a respira o astfel de poveste. De cele mai multe ori, te fura peisajul si uiti exact ceea ce-i important in viata. Un astfel de spectacol nu face decat sa iti reaminteasca ceea ce tu ai in tine.
 
Dupa "Inima de caine", de la Teatrul National Bucuresti, actorul Marius Manole revine in "Oscar…", intr-un rol care pare scris pentru el. De ce l-ati ales si cum isi duce la indeplinire misiunea unui rol atat de complex?
Un rol ca Oscar nu poate fi dus decat de un actor cu maturitate, cu experienta de scena, cu experienta de viata si care sa contina zona spirituala a personajului. In afara de asta, Marius are intuitie si de cele mai multe ori nici nu trebuia sa-i explic o scena in detaliu, pentru ca stia exact ce are de facut.
 
Pe langa suflul noii generatii – reprezentata in piesa de Manole, Cojocaru si Casian, actrita Oana Pellea vine cu un plus de valoare in Oscar. Cum ati lucrat cu Pellea si care e meritul ei in piesa?
Increderea si implicarea Oanei Pellea in acest proiect ne onoreaza si ne obliga. Intalnirea cu Oana Pellea este unul dintre cele mai importante momente, atat din viata mea profsionala, cat si din cea personala. Cat despre personajul interpretat de ea, dupa ce vezi spectacolul iti dai seama cat de necesara este intalnirea unui bolnav cu o Tanti Roz si cum aceasta intalnire poate schimba culoarea destinului unui bolnav in ultimele sale clipe de viata. 

Inainte de a incepe repetitiile, dupa ce am citit tot ce se putea citi despre leucemie, am mers in doua sectii de oncologie pediatrica din Bucuresti. Am stat de vorba atat cu cadre medicale specializate, cat si cu pacienti. In plus, am intalnit chiar un copil de zece ani care avea mult din Oscar. Nu am intalnit-o insa in realitate pe Tanti Roz. Iar existenta ei intr-o astfel de sectie este necesara. Acolo unde medicamentele raman fara putere, iar tratamentul nu mai actioneaza, o Tanti Roz este vitala.

Tanti Roz face ca durerea sa devina suportabila si tot ce e urat sa capete un alt sens. Pe langa partea filosofica si emotionanta, spectacolul nostru trage si un mare semnal de alarma.

Ce asteptari aveti de la "Oscar si Tanti Roz"? Cum credeti ca va fi primit de public?
Fiecare spectacol are publicul si viata lui. Conteaza doar sa fie facut din suflet pentru suflet. "Oscar si Tanti Roz" este mai mult decat un spectacol de teatru, este un demers uman. Ne-am strans cativa oameni ca sa spunem o poveste, in care noi credem si de care suntem convinsi ca are nevoie lumea de azi.

PATRU LUNI DE REPETITII

Ultimele zile din viata, pe ritmuri de Cranberries

evz.ro: Care a fost drumul de la cartea lui Eric Emmanuell Schmitt la spectacolul pus in scena la Bulandra?
Chris Simion: Citesc foarte mult si ma opresc doar asupra textelor care ard, care vibreaza si cu care simt ca pot sa vorbesc intr-un anumit moment al existentei mele. Am spus intotdeauna ca nu eu imi aleg textele, ci textele ma aleg pe mine si ca cele mai importante momente din viata mea sunt minuni. "Oscar si Tanti Roz" este o astfel de experienta, un drum spiritual de care am avut parte la lectura si pe care am simtit ca trebuie sa-l dezvalui si celorlalti.
 
Dupa ce criterii ati ales actorii din distributie?
Dupa cum am simtit personajele propuse de autor atunci cand am citit cartea. Asa fac mereu. Sunt un regizor care ramane fidel autorului, nu-mi aleg actorii dupa prietenii, ci dupa ceea ce am nevoie sa vad in scena: Oscar (Marius Manole), baietelul de zece ani, bolnav de leucemie, Tanti Roz (Oana Pellea), infirmiera care il insoteste in experienta lui existentiala, Peggy Blue (Antoaneta Cojocaru), fetita de care Oscar se indragosteste si cu care traverseaza cele mai importante momente din viata. Un singur personaj este compus din mai multe personaje din carte - este vorba de Bacon (Cristina Casian).

Totodata, in spectacolele mele, si muzica este un personaj. Nu e niciodata intamplatoare. Pentru Oscar si Tanti Roz am ascultat sute de piese si le-am ales in timp ce lucram dramatizarea, in functie de ritm, de text, de voce. In acest spectacol toata coloana sonora apartine trupei Cranberries.
 
Cat timp ati lucrat la dramatizare si cat la spectacol?
La dramatizare am lucrat jumatate de an, iar repetitiile au tinut patru luni. Daca cititi cartea si apoi veniti la spectacol, o sa vedeti diferenta dintre ele. Jumatate din spectacol este construit pe momente extratext. Pentru decor am lucrat cu Adina Mastalier, care, dupa trei spectacole -"Si caii se impusca, nu-i asa?", "Te iubesc! Te iubesc?" (ambele se joaca in Laptaria Enache) si "Bad Bed Stories" (de la Teatrul National Iasi) - mi-a fost alaturi din nou. Ea a creat scenografia in care se desfasoara povestea lui Oscar, un salon supradimensionat care se transforma pe parcurs si care ajunge pana in finalul piesei un coridor - drum deschis spre o lume pe care nu o atinge decat sufletul.

Lucrati atat in sistem independent (ati fondat, impreuna cu scriitorul Pascal Bruckner, compania de teatru D'AYA), cat si in teatre de stat. Unde va simtiti mai libera?
Nu poti sa compari teatrul independent cu teatrul institutionalizat. Si cand montez intr-un spatiu alternativ, si cand montez intr-un teatru, ard la fel de mult si nu imi tradez sufletul. Sunt texte care se pot face in spatii alternative, si texte care tin doar pe scena. "Oscar si Tanti Roz" n-ar fi putut sa se intample decat intr-un teatru. Faptul ca este Teatrul "L.S.Bulandra" i se datoreaza lui Alexandru Darie, directorul teatrului, care a avut incredere in distributia pe care mi-am ales-o si caruia ii sunt recunoscatoare ca m-a lasat sa spun aceasta poveste.

Sursa foto: Teatrul Bulandra