Razvan Exarhu: "De ce nu ar putea deveni acest spatiu, de care ne plangem incontinuu si care ne scoate din minti, un teritoriu al puritatii naturale, in care nimeni nu ar trebui incurajat sa se transforme in maimuta, ca sa fie atragator pentru turisti?" Va imaginati ca intr-o singura zi poate fi adunat tot gunoiul din tara? Pare posibil, din moment ce e nevoie doar de cateva ore ca sa se umple la loc. O minte nelinistita a avut aceasta viziune, si prima tara facuta luna a fost Estonia, in 2008. Istoria s-a repetat in Letonia si Lituania, in 2009. Asa a aparut Let's do it! (http://www.letsdoitromania.ro/) Iar in Romania ar trebui sa se intample totul in septembrie 2010.

Probabil ca foarte curand, pe hartile turistice, pe langa simbolurile care semnalizeaza manastiri, cabane si situri arheologice, ar cam fi cazul sa apara si o pubela mica, semn ca prin zona au trecut ortodocsi iubitori de gratar. Povestea asta, care incepe cu cartografierea zonelor murdare, poate fi un start pentru o viziune pe termen lung. Dar, inainte ca ea sa devina o strategie de dezvoltare, ar trebui sa inceapa sa palpaie si in mintile ametite de consumerism si iluzia civilizatiei.

E dramatic sa vezi ca in timp ce niste tari desfigurate de progres incearca sa tina in viata si sa promoveze vechile cai in care omenirea stia sa traiasca fericita, aproape de natura si in respect fata de ea, o tara mica si disperata din sud-estul Europei face tot ce poate pentru a sterge orice urma a traditiilor si relatiilor sociale care construiau farmecul acestui loc. Exista un regat micut, la granita cu India si Tibetul, unde politica incearca sa evite coruptia generata de valorile agresive ale Occidentului.

Viata in Bhutan are ritmul pe care il avea in urma cu 1.000 de ani. Iar populatia pare sa aprecieze asta, in ciuda venitului foarte mic. Pe scurt, rata fericirii e foarte mare. Iar regulile sunt foarte stricte, astfel incat nimeni nu-si permite sa construiasca sau sa se exprime altfel decat spune cultura locului. Natura e bine mersi cu Himalaya in fundal, totul e curat si naiv.

De ce nu ar putea deveni acest spatiu, de care ne plangem incontinuu si care ne scoate din minti, un teritoriu al puritatii naturale, in care nimeni nu ar trebui incurajat sa se transforme in maimuta, ca sa fie atragator pentru turisti? Natura ar fi protejata, regulile de urbanism ar fi clare si ar pune in valoare cultura locala. Un fel de tara bio. Micii producatori si-ar regasi identitatea si ar avea si curaj si motive sa caute retetele vechi si sa gateasca gustos si curat. Industrializarea sa aiba locul ei, intotdeauna la distanta de restul lucrurilor. Strazile, casele si tot ce ne inconjoara ar putea avea o noima si sa merite un pic de respect.

Poti sa te uiti de cateva ori la o televiziune italiana, ca sa intelegi cat de simplu si frumos poate fi totul. Un producator de branza poate fi la fel de elegant si de bun vorbitor ca si clientul sau, grija fata de lucrul bine facut e cea mai buna reteta, in afara de onoarea de a ii putea oferi un dram de bucurie celui care cumpara ceva de la tine. E plina tara de oameni care fac bine si cu pasiune ce fac, indivizi care par extraterestri daca ii auzi vorbind. Exista si locurile care respecta aceasta stiinta innascuta de a trai, desfigurata si rasturnata de comunisti si mostenitorii lor capitalisti. Si nici oamenii nu au vreo vina pentru ca traiesc intr-un experiment stiintific absurd, in care sunt ajutati sa simta doar ca trebuie sa muste din dusman.

Asa ajunge o tara intreaga o periferie in care se vand numai produse cu discount.

Sunt oameni care fac vin bun, miere buna, branza si carnati pentru care nu dormi noaptea, sunt oameni care stiu sa creeze un loc frumos si sunt atatea locuri care inca mai pot fi salvate de la distrugerea cu drujba sau cu vila. Ar mai trebui niste drumuri bune si niste demolari de orori. O fi nevoie sa trecem la budism pentru a ne indrepta spatele?